Armindeni
Posted by ionea on 30th Aprilie 2007
18
Armindeni
"Azi
e zi întâi de mai/ Azi e ziua de Armindeni;/ Eu te cat, drăguţa mea;/ Eu te
caut pretutindeni.// Eu te cer de la izvor,/ De la codrul cel de brazi,/ De la vântul
ce lovi/ Bălsămând al meu obraz.// Întreb munţii cei înalţi,/ De la râuri eu te
cer:/ De-au văzut cumva ascuns/ Al vieţi-mi giuvaer." Aşa începe Eminescu
poezia sa dedicată zilei Sfântului Prooroc Ieremia, zi în care întreaga suflare
sărbătoreşte bucuria de a trăi. Nici nu mai contează dacă poetul nu-şi găseşte iubita "nicăire",
importantă este explozia de vitalitate pe care o produce primăvara: fluturii
zburdă, copiii zburdă, "mieii zburdă pe câmpii", există o bucurie
universală a fiinţelor care trăiesc "sub coviltirul lui Dumnezeu".
Aceasta este adevărata fericire dată nouă de Cel Care a făcut cerul şi pământul
şi Care ne-a povăţuit să învăţăm de la păsările cerului şi de la crini, care
nu-şi fac griji în legătură cu ce vor mânca, sau cu ce se vor îmbrăca, deoarece
Dumnezeu are grijă de toate. Aceasta este adevărata fericire, nu adunatul
banilor, care aduce numai griji: cu cât mai mulţi bani, cu atât mai multe
griji!
e zi întâi de mai/ Azi e ziua de Armindeni;/ Eu te cat, drăguţa mea;/ Eu te
caut pretutindeni.// Eu te cer de la izvor,/ De la codrul cel de brazi,/ De la vântul
ce lovi/ Bălsămând al meu obraz.// Întreb munţii cei înalţi,/ De la râuri eu te
cer:/ De-au văzut cumva ascuns/ Al vieţi-mi giuvaer." Aşa începe Eminescu
poezia sa dedicată zilei Sfântului Prooroc Ieremia, zi în care întreaga suflare
sărbătoreşte bucuria de a trăi. Nici nu mai contează dacă poetul nu-şi găseşte iubita "nicăire",
importantă este explozia de vitalitate pe care o produce primăvara: fluturii
zburdă, copiii zburdă, "mieii zburdă pe câmpii", există o bucurie
universală a fiinţelor care trăiesc "sub coviltirul lui Dumnezeu".
Aceasta este adevărata fericire dată nouă de Cel Care a făcut cerul şi pământul
şi Care ne-a povăţuit să învăţăm de la păsările cerului şi de la crini, care
nu-şi fac griji în legătură cu ce vor mânca, sau cu ce se vor îmbrăca, deoarece
Dumnezeu are grijă de toate. Aceasta este adevărata fericire, nu adunatul
banilor, care aduce numai griji: cu cât mai mulţi bani, cu atât mai multe
griji!
Ziua de
1 mai a fost aleasă, de mai bine de un secol, ca zi de luptă pentru drepturile muncitorilor,
ca zi a muncii. Pornită din America,
această sărbătoare a devenit tradiţională şi pe bătrânul continent. Munca este
nu doar izvor de bunăstare, ci şi o expresie a bucuriei de a trăi, de care
vorbeam mai sus, merită pe bună dreptate să fie elogiată. Atunci însă când ea devine o goană indecentă
după bani este tot atât de sinistră ca şi bogăţia etalată ostentativ. Două întâmplări
din paginile ziarelor sunt exemplare. Prima este grotescă: o cântăreaţă despre
care Mircea Badea ne spune că are un soţ multimilionar, deci nu se poate spune
că nu are destui bani, acceptă ca participanţii la o cumetrie grotescă şi ea
prin opulenţă şi prost gust să-i îndese în decolteu sute de euro, cu un gest
mitocănesc, banii fiind aici nu rodul muncii, nu dovada calităţilor artistice
ale doamnei respective, ci un simbol al averii. Dintre cele trei verbe despre
care filosoful Mihai Şora a scris un admirabil eseu, "a fi, a face, a avea", ei îl
conjugă doar pe ultimul şi trec prin viaţă fără să aibă timp să se bucure de
ea. Un alt exemplu, de data asta tragic, este moartea unei tinere care a muncit
prea mult! Raluca Stroescu (31 de ani)
era manager de audit la filiala româna a companiei Ernst&Young. Ea a fost
găsită moartă, duminică după-amiază, de către poliţişti şi pompieri, care au
fost alarmaţi de un coleg al tinerei. Colegi ai Ralucăi Stroescu spun că ea
lucrase intensiv în ultimele trei săptămâni, la un proiect important de audit.
În aceste trei săptămâni, femeia ar fi slăbit şapte kilograme, după cum i-a
spus unei colege în urmă cu câteva zile. Avea un salariu bun, dar la ce-i
folosea, dacă muncea non stop ? Când avea timp să trăiască? Vedem mii de tineri
care aleargă sute de mii de kilometri pentru "afaceri", sau stau sute
de mii de ore în faţa calculatorului, ca Raluca Stroescu, pentru ce ? Munca
trebuie să-ţi aducă nu doar bucuria de a avea, ci şi pe aceea de a trăi, de a
te bucura de viaţă, ca mieii care zburdă pe câmpii în ziua de Armindeni!
1 mai a fost aleasă, de mai bine de un secol, ca zi de luptă pentru drepturile muncitorilor,
ca zi a muncii. Pornită din America,
această sărbătoare a devenit tradiţională şi pe bătrânul continent. Munca este
nu doar izvor de bunăstare, ci şi o expresie a bucuriei de a trăi, de care
vorbeam mai sus, merită pe bună dreptate să fie elogiată. Atunci însă când ea devine o goană indecentă
după bani este tot atât de sinistră ca şi bogăţia etalată ostentativ. Două întâmplări
din paginile ziarelor sunt exemplare. Prima este grotescă: o cântăreaţă despre
care Mircea Badea ne spune că are un soţ multimilionar, deci nu se poate spune
că nu are destui bani, acceptă ca participanţii la o cumetrie grotescă şi ea
prin opulenţă şi prost gust să-i îndese în decolteu sute de euro, cu un gest
mitocănesc, banii fiind aici nu rodul muncii, nu dovada calităţilor artistice
ale doamnei respective, ci un simbol al averii. Dintre cele trei verbe despre
care filosoful Mihai Şora a scris un admirabil eseu, "a fi, a face, a avea", ei îl
conjugă doar pe ultimul şi trec prin viaţă fără să aibă timp să se bucure de
ea. Un alt exemplu, de data asta tragic, este moartea unei tinere care a muncit
prea mult! Raluca Stroescu (31 de ani)
era manager de audit la filiala româna a companiei Ernst&Young. Ea a fost
găsită moartă, duminică după-amiază, de către poliţişti şi pompieri, care au
fost alarmaţi de un coleg al tinerei. Colegi ai Ralucăi Stroescu spun că ea
lucrase intensiv în ultimele trei săptămâni, la un proiect important de audit.
În aceste trei săptămâni, femeia ar fi slăbit şapte kilograme, după cum i-a
spus unei colege în urmă cu câteva zile. Avea un salariu bun, dar la ce-i
folosea, dacă muncea non stop ? Când avea timp să trăiască? Vedem mii de tineri
care aleargă sute de mii de kilometri pentru "afaceri", sau stau sute
de mii de ore în faţa calculatorului, ca Raluca Stroescu, pentru ce ? Munca
trebuie să-ţi aducă nu doar bucuria de a avea, ci şi pe aceea de a trăi, de a
te bucura de viaţă, ca mieii care zburdă pe câmpii în ziua de Armindeni!
Alexandru
Vlahuţă a scris, la cererea ministrului şcolilor de acum mai bine de o sută de
ani, Spiru Haret, un admirabil reportaj menit să cultive sentimentele
patriotice ale elevilor: "România pitorească". În periplul său
descris aici, de la Cazane, până la Prut, scriitorul povesteşte despre întâlnirea
sa cu un căruţaş, moş Gheorghe, cu care are o conversaţie pilduitoare, conversaţie
încheiată de ţăran cu o zicală care se potriveşte de minune aici: "Decât
să înting în unt/ Şi să mă uit în pământ/ Mai bine să-înting în sare/ Şi să mă
uit la soare"!
Vlahuţă a scris, la cererea ministrului şcolilor de acum mai bine de o sută de
ani, Spiru Haret, un admirabil reportaj menit să cultive sentimentele
patriotice ale elevilor: "România pitorească". În periplul său
descris aici, de la Cazane, până la Prut, scriitorul povesteşte despre întâlnirea
sa cu un căruţaş, moş Gheorghe, cu care are o conversaţie pilduitoare, conversaţie
încheiată de ţăran cu o zicală care se potriveşte de minune aici: "Decât
să înting în unt/ Şi să mă uit în pământ/ Mai bine să-înting în sare/ Şi să mă
uit la soare"!
1 mai
Posted in Politica | Comentarii dezactivate
