JURNALUL UNUI OUTSIDER, de Ioan Neacşu – vol.III

Articole apărute în Ziarul de Bacău în 2007

  • Emailboard

  • Calendar

    martie 2012
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Ian    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031  
  • electorala

    WP Cumulus Flash tag cloud by Roy Tanck requires Flash Player 9 or better.

  • Arhiva

  • Photoblog

    1258220599_Ioan_Neacsu
  • Alege un titlu pentru widget.

    Vrei sa fii la curent cu acest blog? Adauga adresa ta de e-mail. La fiecare actualizare vei primi o instiintare.


Download

Posted by ionea on 30 ianuarie 2009

Dacă
doriţi să citiţi volumele de publicistică din anii 2005 , 2006 şi 2007,
puteţi să le descărcaţi cu un click pe următoarele adrese:

Jurnalul unui outsider-2007

Posted in Politica | Comentarii oprite

Invitatie

Posted by ionea on 25 ianuarie 2009

INVITATIE

Vă mulţumesc pentru interesul pe care îl arătaţi
paginilor mele de publicistică, prezente în fiecare zi de marţi în
"Ziarul de Bacău".

După ce am adunat articolele
din anii 2005, 2006 şi 2007 în nişte bloguri intitulate "Jurnalul unui
outsider", iar cele din anul 2008 în blogul intitulat "Şcoala
românească", anul acesta am intitulat rubrica mea "Lumea văzută din
fotoliu", asemenea site-ului de pe doodlekit.com. Blogul este mai
departe găzduit de weblog.ro, el poate fi accesat cu ajutorul link-ului
din bara de meniu, sau la adresa
http:// neacsu .weblog.ro

 Vă doresc lectură plăcută

 

Posted in Politica | Comentarii oprite

estetica mea

Posted by ionea on 17 august 2008

 INTRODUCERE IN POEZIE – O ESTETICA IN NUCE, de Ioan Neacsu, editia a doua, 2002, in varianta electronica realizata de Editura VICOVIA
Click aici pentru a citi cartea in PDF

Posted in Politica | Comentarii oprite

Lumea văzută din fotoliu

Posted by ionea on 24 decembrie 2007

52
Lumea văzută din fotoliu
 
         Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos m-a găsit anul acesta în fotoliu, privind prin fereastra televizorului lumea. În casă este cald şi bradul clipeşte molcom din luminile lui, dar afară glasurile îngereşti ale copiilor se aud din ce în ce mai stins, din ce în ce mai departe. Lumea pe care o contemplu pe ecran este o lume din ce în ce mai absurdă, o lume peste care îşi aruncă vrăjmaşul rânjetul său grotesc.
         Invidia, nemulţumirea, ura sunt sentimente omniprezente, care ne amintesc mereu cine este stăpânul lumii acesteia. Am văzut un târg al celor mai scumpe bijuterii, iahturi , automobile. Cred că bogaţii dispuşi să arunce sume enorme pe nişte enorme inutilităţi sunt nişte oameni nefericiţi, roşi de invidie, deoarece oricâte milioane de euro ar cheltui cineva, se va găsi altcineva care va cheltui mai mult. La cealaltă extremă, am privit stupefiat cum mii de pensionari s-au bătut pentru biletele de tratament oferite de Casa de Pensii. Câtă îndârjire, câtă ură pentru a primi de fapt un drept al celor bolnavi: dreptul la îngrijire într-o staţiune de tratament! Lasă că nu   s-a găsit cineva care să dispună un mod civilizat de distribuire a biletelor, prin poştă, ori prin medicul de familie, deoarece bătrânii care au cu adevărat nevoie de îngrijire nu pot sta la coadă nopţi întregi, dar şi cei care s-au bătut pentru un bilet au lăsat la o parte şi demnitate, şi respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi pentru câteva milioane de lei vechi! Prevăd acelaşi spectacol sinistru la distribuirea biletelor pentru revelionul domnului Vanghelie…Am văzut acest spectacol şi la pomana domnului Mazăre, parcă o primărie, dacă vrea să-i ajute pe săraci, nu poate trimite un curier la adresele lor: ajutorul trebuie dat cu discreţie, dintr-o minimă decenţă.  Nu sărăcia îi face pe aceşti oameni nefericiţi, ci mizeria morală pe care o generează, aproape la fel cu mizeria morală a bogătaşilor.
         Lumea văzută prin fereastra televizorului este însă şi mai rea decât lumea bogaţilor, sau a săracilor. Crima informaţională, omniprezentă pe toate canalele, îi face pe oameni să se omoare între ei, îi face pe copii să se bată, să nu-şi mai respecte părinţii, sau profesorii, produce un rău mult mai mare decât cel mai cumplit război, deoarece nu omoară trupul, omoară sufletul celor care privesc, de exemplu, serialul Elodiei, sau hărţuirea mediatică organizată diabolic de „Realitatea”. Ăştia nu-s ziarişti, nu-s nici măcar procurori: sunt încarnări sinistre ale vrăjmaşului. Plătiţi cu zeci de mii de euro pentru a distruge moralmente un popor, ei îşi fac datoria sinistră, deoarece ţinta nu este domnul ministru Ludovic Orban, ci distrugerea  încrederii oamenilor în valori, în autorităţi, în morală, deci transformarea oamenilor în animale. O „ştiristă”  despre care aflu din ziare că are un salariu de 40.000 de euro pe lună îl mitraliază pe ministrul învăţământului cu insulte, îşi bate joc de o profesoară de ţară care nu va lua în toată cariera ei salariul de mai sus, vrea să distrugă încrederea oamenilor în şcoală, în şcoala care a format-o şi pe ea, până când americanii i-au deformat sufletul. Tartorul cel mare se întreabă, retoric, ce rost are să se predea în şcoală religia!
         …Dar aflu apoi că Academia Română a conferit titlul de membru de onoare Majestăţii Sale Regelui Mihai I şi Prea Fericitului Patriarh Daniel. Aud vocea plină de căldură duhovnicească a Părintelui Iustin dând sfaturi înţelepte, apoi îl ascult , fascinat, pe Dan Puric prin gura căruia vorbeşte chiar Sfântul Duh. Credinţa, nădejdea şi iubirea n-au dispărut încă din sufletele chinuite ale românilor. De afară glasurile îngereşti ale copiilor se aud din ce în ce mai limpede. Nu este totul pierdut, atâta timp cât, iată, şi în acest an S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos!
 
25 dec.  

Posted in Politica | Comentarii oprite

Apusul democraţiei ?

Posted by ionea on 17 decembrie 2007

51
Apusul democraţiei ?
 
         Democraţia instaurată la noi acum optsprezece ani, aşa originală şi fragilă cum este, a dus la o dezvoltare considerabilă a României din toate punctele de vedere. Cea mai mare cucerire a evenimentelor din decembrie 89 a fost, cum însuşi domnul Ion Iliescu declară, apariţia pluripartitismului şi mai ales posibilitatea alternării la putere a partidelor politice. Opoziţia ca instituţie definitorie pentru democraţie („Cum poţi guverna, domnule, fără opoziţie?” îl întreba Ilie Moromete pe fiul său, proaspăt activist de partid!) a fost exersată, pe rând, de toate partidele politice şi astfel ele au învăţat lecţia fermităţii principiilor, a subtilităţii dezbaterilor parlamentare, a negocierii şi a compromisului politic. Totul este pe cale să se piardă tocmai acum, când avem nevoie de oameni politici şi de partide care să se integreze în parlamentarismul european. O pacoste care vrea să controleze totul în ţară vede în parlament şi în partidele politice – expresii autentice ale democraţiei – piedici serioase în calea spre puterea absolută. Găselniţa cu votul uninominal în două tururi de scrutin , pe bună dreptate respinsă într-o covârşitoare majoritate de români, este pe cale să fie readusă la viaţă de partidul declarat „prezidenţial” (oare-i constituţional acest lucru?), în colaborare cu PSD. O lege electorală există prin asumarea răspunderii guvernului. CSJ a declarat doar două articole neconstituţionale, aceste două articole pot fi schimbate uşor în câteva ore de dezbateri, dar presupun că susţinătorii votului uninominal în două tururi de scrutin vor profita de aceste dezbateri pentru a-şi atinge ţelul, care nu este al lor, ci al vrăjmaşului care-i ghidează. Este adevărat că nici mie nu-mi place legea propusă de guvern, deoarece este un compromis care salvează doar pe jumătate partidele de la desfiinţare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că se desenează alte circumscripţii electorale decât judeţele, fapt ce nu-i tocmai constituţional…Mult mai simplu ar fi fost dacă s-ar fi adoptat principiul votului uninominal pe listă de partid. Vreau să spun că pe fila partidului respectiv – PSD, PNL, PNŢCD, PC, PRM, PD etc. – ar fi fost sus sigla, iar pe pagină toţi candidaţii, eventual cu fotografii şi competenţe (profesor, medic, economist, inginer, jurist etc.). Alegătorul ar trebui să pună ştampila nu pe siglă, ci pe numele celui pe care-l preferă din partidul respectiv. La număratul voturilor, partidul care are trei deputaţi, să spunem, în judeţul Bacău, nu ar mai trimite în ordinea de pe listă, ci în ordinea voturilor obţinute de fiecare candidat. În partide nu s-ar mai putea negocia locurile eligibile, iar alegătorii ar fi reprezentaţi în parlament toţi în funcţie de opţiunile lor politice, dar şi în funcţie de preferinţele  individuale. Simplu, clar, fără calcule sofisticate, fără aranjamente de culise, dar păstrând ca o valoare supremă pluripartitismul, singura garanţie a unei democraţii autentice. Problema este foarte gravă şi trebuie tratată ca atare de toţi cei care se vor pronunţa zilele astea în Parlament. Nu trebuie lăsată Ţara pe mâna celui viclean, deoarece un apus al partidelor politice, bune – rele cum sunt, ar însemna un apus al democraţiei şi ar fi păcat ca tocmai acum, în acest decembrie 2007, când a împlinit vârsta majoratului, aceasta să cadă sugrumată de dorinţa maladivă de putere a celui al cărui nume este pentru mine tabu.
 
18 dec. 

Posted in Politica | Tagged: | Comentarii oprite

Paradoxul esteticului

Posted by ionea on 9 decembrie 2007

50


 Paradoxul
esteticului

 

 
        Aşa cum se spune în Crez, Dumnezeu este
„Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.” Cele
văzute sunt în jurul nostru, le înţelegem mai mult sau mai puţin, cu ştiinţa pe
care o dobândim fiecare, mai ales cu „ştiinţa vieţii”, ne ciocnim în fiecare
clipă de ele, unele ne plac, altele nu, unele ne sunt de ajutor, altele ne fac
viaţa amară, în sfârşit, asta este lumea în care trăim.

Dar cealaltă? Cum o fi lumea „celor
nevăzute”? Oamenii au încercat tot timpul să ajungă „dincolo” prin metode
oculte, prin vrăji sau sisteme esoterice accesibile doar câtorva iniţiaţi.
Biserica a condamnat totdeauna asemenea practici luciferice, izvorâte din mândrie.
Nu i-a mai rămas omului decât să găsească un mijloc prin care, cu cele cinci
simţuri ale lui, să găsească o cale de acces spre cele nevăzute. „Vreau să te
pipăi şi să urlu: este!” strigă, dramatic, psalmistul arghezian. A inventat
astfel arta, care face „Duhul Sfânt sensibil”, cum spune Ion Barbu. Dimensiunea
estetică a artei stă tocmai în capacitatea acesteia de a permite accesul spre
lumea celor nevăzute. O fi bine, o fi rău? Sfinţii părinţi ne avertizează în
legătură cu faptul că în lumea de care vorbim sunt şi îngeri, sunt şi demoni,
iar pentru om este aproape imposibilă discernerea. Lumea fascinantă a lui
Mircea Cărtărescu, de exemplu, este angelică, sau demonică? Dar muzica lui
Liviu Dănceanu? Nu cumva multe dintre capodoperele artei din totdeauna sunt
„scrise cu mâna stângă”, vorba lui Arghezi? (Stânga este şi în artă, cum este
şi în politică, demonică!) Paradoxul estetic al artei stă tocmai în faptul că reuşeşte,
cu ajutorul obiectului estetic aparţinând lumii celei văzute, să ne ajute să
„vedem” lumea cea nevăzută: opera de artă este un model aparent al realităţii
văzute, dar în fapt este modelul realităţii nevăzute, dacă ştim să-l citim.

         Foarte puţini artişti reuşesc să facă
sensibilă pentru public lumea celor nevăzute. Aşa cum am arătat, este chiar
periculos. Cele mai multe opere de artă exprimă psihologicul, socialul,
politicul. Există telenovelele, manelele, poeziile lui Adrian Păunescu. Multe
sunt foarte bine făcute, denotă mult talent, au succes, ele comunică lumii ceea
ce vrea chiar ea să vadă: sunt nişte oglinzi. Chiar arta religioasă, când
devine kitsch, deci când se abate de la canoane, poate trimite spre emoţional,
ratând astfel bucuria întâlnirii cu Dumnezeu.

         Arta estetică (nu-i un pleonasm!) este
o „patimă cerească”  aşa cum spune Tudor
Arghezi printr-un celebru oximoron, adică exprimă, paradoxal, prin sunete,
forme, culori, cuvinte, prin obiecte artistice, deci, care aparţin lumii
văzute, lumea nevăzută spre care cu toţii tânjim.

 
10
dec.

 

Posted in Politica | Tagged: | Comentarii oprite

Culturnicii

Posted by ionea on 3 decembrie 2007

49
Culturnicii
 
         La mijlocul săptămânii trecute aflu din ziare că va avea loc cea de a XIII-a ediţie a Simpozionului Naţional de Estetică. Dar abia discutasem cu Geo Popa despre simpozion şi-mi spusese că ministerul nu are bani, că anul acesta, ca şi anul trecut, nu se organizează! De unde a făcut, brusc, rost de bani? De ce nu mi-a dat şi mie un telefon, să stabilim programul, ca-n fiecare an? Este adevărat că eu vorbisem cu Ştefan Munteanu şi-i propusesem organizarea simpozionului la Universitatea Bacovia, deoarece ţin la acest prim proiect al meu de după 89 şi văd că Geo Popa caută doar pretexte pentru a-l evita. Alertat de Ştefan Munteanu, Geo Popa a găsit repede bani pentru a organiza un simulacru, fără să-mi spună nimic. De ce? Este vorba de mentalitatea asta de culturnic pe care o au încă mulţi dintre cei care sunt plătiţi să creeze cadrul organizatoric în care actul cultural să se desfăşoare în deplină libertate. Pe ei nu-i interesează decât să „raporteze acţiunea”, ca pe vremea tovarăşului Calimandric. Şi eventual să obţină ceva beneficii… După cunoscuta mentalitate, se cred şefi, nu înţeleg că ei sunt plătiţi de stat pentru a se pune la dispoziţia oamenilor de cultură, a artiştilor, a celor care construiesc în spirit, nu invers. Vrea Geo Popa să considere simpozionul o „acţiune” a Casei Apostu, vrea domnul Marin Aiftincă să-l treacă pe lista de „activităţi” a secţiei de filozofie a Academiei? N-au decât. Dar să nu-l deturneze de la intenţia cu care, acum patrusprezece ani, l-am pornit împreună cu Grigore Zmeu: aceea de a readuce estetica în atenţia oamenilor de cultură şi a publicului, după ce fusese atâţia ani marginalizată, alături de genetică şi cibernetică, deoarece contrazicea flagrant marxismul. Am sperat ca în aceşti ani să vină tot mai mulţi tineri spre estetică, am sperat ca în universităţi să apară catedre de estetică şi la facultăţile tehnice, ori economice, dar văd că nici măcar simpozionul de la Bacău nu înaintează. Nimic nu se poate construi în spirit cu ajutorul culturnicilor, ei doar parazitează cultura, fie că-i vorba de un actoraş submediocru, fie că-i vorba de un profesor de filosofie care se crede filosof (chiar doi!). Jalnica însăilare de vineri nu a putut fi salvată nici de prezenţa venerabilului meu maestru de la Universitatea ieşeană, Al. Husar, nici de prezenţa bunului meu prieten Grigore Zmeu, autor al atâtor cărţi de estetică încât ajung să umpli cu ele un raft de bibliotecă. Deprimat, am deschis ziarul de sâmbătă şi mi-au căzut ochii pe un interviu cu poetul Victor Munteanu. Fundaţia Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov”, al cărei preşedinte este, a realizat în treisprezece ani de existenţă cât toate instituţiile de cultură subvenţionate de stat şi ceva pe deasupra. Asemenea expresii de organizare a societăţii civile trebuie încurajate. Asemenea oameni, ca poetul Victor Munteanu, care nu trebuie să „raporteze acţiuni” nimănui, care tot ce face nu face din obligaţie, ci din bucuria creaţiei nu doar în spirit, ci şi în fapta culturală sunt adevăraţii creatori ai lumii în care trăim. Culturnicii, şi ei, ce să facă? Mai parazitează ici şi colo, cât pot!
 
4 dec.
 
 

Posted in Politica | Comentarii oprite

Romgleza

Posted by ionea on 26 noiembrie 2007

48
Romgleza
 
         Hotărârea Academiei de a include în viitoarea ediţie a Dicţionarului Limbii Române cuvinte licenţioase, din argou, importate excesiv din limba engleză sau prescurtările folosite în comunicarea prin mijloace electronice a stârnit o mică furtună. Neobositul domn profesor George Pruteanu tună şi fulgeră, chiar presa ocupată până peste cap cu politica a găsit timp să-şi dea cu părerea, iar la un post de televiziune din Bacău am ascultat o foarte bună analiză făcută de doamna profesoară Ionela Andrei. Problema nu-i nouă, dar tinde să ia amploare datorită faptului că la noi totul tinde să ia proporţii catastrofice datorită faptului că totul se emoţionalizează.
         Un dicţionar tezaur sigur că trebuie să cuprindă şi cuvintele licenţioase, şi argoul, şi regionalismele, el trebuie să fie un inventar a textului scris în limba română, de la scrisoarea lui Neacşu din 1521, până la acest articol şi mai departe. Dar DEX-ul, în măsura în care este un act prin care se defineşte limba română literară, alături de Gramatica Academiei şi Dicţionarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, trebuie să cuprindă numai cuvintele pe care Academia le acceptă. Corectitudinea folosirii limbii române literare este nu doar o chestiune de cultură, dar este şi principalul mijloc de dezvoltare intelectuală pentru oricare vorbitor de limbă română. Invazia de cuvinte din engleză, cu care se luptă domnul profesor George Pruteanu, este un fenomen lingvistic asemănător celui de acum o sută şi cincizeci de ani, când limba română a fost invadată de cuvinte din limba franceză. Unele vor fi asimilate, altele nu. Problema este cum le asimilăm. Găsesc în cutia poştală o reclamă în care citesc: „Îmi doresc cel mai tare birthday party”. De şapte ani apare o revistă pentru elevi, „CD Forum”, subintitulată „Magazin multimedia educaţional”, care publică e-book-uri (cărţi în format electronic) numai în limba engleză, softurile comentate sunt doar în engleză, chiar dacă există şi variante româneşti. În ultimul număr, de exemplu, este recomandat un soft pentru studierea Bibliei în limba engleză şi în alte câteva zeci de limbi, nu şi română, când există portalul www.credo.ro mult mai complex şi adresat românilor. Eu le-am oferit cartea mea „Introducere în poezie” şi au publicat-o pe CD, dar cred că a fost una dintre cele câteva excepţii de texte în limba română.
         De ce mi se pare necesară această discuţie? Tinerii comunică prin SMS-uri, ori pe Messenger cu semne, prescurtări, porecle, cu un limbaj mai familiar decât limba literară. Ar trebui învăţat chiar în şcoală, programa a introdus la clasa a IX-a o temă, unde se învaţă calamburul, acronimul etc. Este adevărat, aşa se poate comunica, dar nu se poate gândi. O eroină a lui Bulgakov vorbeşte doar în exclamaţii şi se înţelege bine ce spune, ea comunică, dar nu gândeşte. Noi nu putem gândi altfel decât prin cuvinte şi cultivarea limbii literare este obligatorie dacă dorim să ne dezvoltăm capacitatea de a gândi. Cât despre cuvintele din argou, ori porecle (nicknames”?), le găsiţi pe site-ul (ori „saitul”?) www.123urban.ro care a adunat aproape trei mii de articole. Vă puteţi amuza citindu-le, dar nu vă sfătuiesc să le folosiţi. Cum ar fi să auziţi la ora de literatură că în „Luceafărul” Cătălina este „o gagică mişto”, în timp ce Cătălin este „naşpa”!
 
26 nov.
 
 
 

Posted in Politica | Comentarii oprite

Electorale

Posted by ionea on 20 noiembrie 2007

 

 

 

 

 

 

 

 

 

47

Electorale

 
          Cea mai
scurtă campanie electorală postdecembristă a intrat în linie dreaptă. Partidele
nu s-au întrecut în a tipări afişe, mitingurile electorale au fost mai degrabă
discrete, iar televiziunile au acordat o exagerat de mică atenţie
evenimentului. Eu am participat doar la mitingul organizat de PNL pentru
prezentarea doamnei Renate Weber , candidata liberală pentru Bruxelles. Sala
„Ateneu” mi-a amintit de campaniile din 1992 şi 1996, când, în calitate de
purtător de cuvânt al CDR, m-am implicat cu entuziasm în lupta politică. Foarte
mare diferenţă faţă de ce se întâmpla atunci. Am remarcat acum în primul rând
un cu totul alt public: sala era plină de oameni tineri, bine îmbrăcaţi,
plesnind de sănătate, cu priviri inteligente, un electorat cu care se poate
vorbi, nu trebuie doar „manipulat”. Candidata liberală a angajat un dialog
firesc, foarte liber, cu sala, în care a expus proiectele sale pentru UE, fără
nici o nuanţă demagogică, fără „ promisiuni electorale ”, uneori chiar destul de tehnic.
A vorbit şi despre criza italiană, dar mai ales şi-a exprimat indignarea pentru
faptul că europarlamentari români din PD, membri ai grupului popular, nu numai
că nu au reuşit să-şi determine colegii să voteze rezoluţia în care se făceau
recomandări în legătură cu evenimentele din Italia, dar au şi fugit din sală ca
să nu voteze „împotrivă” cum a votat tot grupul PPE! Asta nu-i doar laşitate,
este un model de cum nu trebuie să fim reprezentaţi în parlamentul european .
Acolo trebuie trimişi deputaţi care să fie şi buni specialişti, dar să fie şi
patrioţi, să apere interesele României în Europa. Am citit şi eu rezoluţia de
pe blogul http://renateweber.ro şi nu am
fost chiar impresionat, noţiunea de „agresiune rasistă” împotriva cetăţenilor
români mi se pare nepotrivită, românii sunt albi şi europeni, nu-s de altă
rasă, apoi parlamentul european va avea de lucru atunci când va trebui să
definească exact ce se înţelege prin „discriminare”, „integrare”, „asimilare”,
până unde se merge cu integrarea şi de unde începe asimilarea, dar era o
rezoluţie favorabilă românilor şi este de neacceptat ca parlamentari români să
fie împotrivă. Alegătorii trebuie să vadă în acest exemplu cine sunt europarlamentarii
PD şi ce vor face la Bruxelles, dacă vor fi aleşi. Trebuie să se întrebe dacă
europarlamentarii propuşi de PNŢCD, care fac parte din acelaşi grup al PPE, ar
fi acţionat la fel şi să facă diferenţa.

         Alegerile
pentru Parlamentul Europei sunt foarte importante pentru noi. Indiferent cu ce
partid vom vota, trebuie să fim convinşi că vom fi reprezentaţi de politicieni
de valoarea profesională şi morală a doamnei Renate Weber. Alegerile de
duminică pot da adevărata valoare a candidaţilor şi a partidelor, deoarece cred
că nu vor fi afectate de emoţionalităţi demagogice de genul celor pe care
încearcă cel viclean să le infuzeze în electorat prin discursuri imorale cum a
fost cel de la Cluj, ori prin suprapunerea unei teme absurde, cum este cea a
referendumului pentru o problemă deja legiferată prin asumarea răspunderii
guvernului. Cine-l crede că va micşora numărul parlamentarilor, sau că va face
parlament unicameral , când tot mai mulţi români ştiu legile şi ştiu că forul
legiuitor este Parlamentul României? Sper ca alegătorii care se vor prezenta
duminică la urne să fie inteligenţi şi instruiţi, cum erau cei de la mitingul
liberal.

         Am întâlnit
un fost elev care spunea că se va duce la referendum, dar nu se va prezenta la
alegeri. „Invers!” i-am strigat, nu înţelegi că referendumul este absurd,
forţează demagogic uşi deschise, pe când la alegeri te manifeşti pentru prima
dată în calitate de Cetăţean al Europei? Fostul meu elev nu avea cultura
politică necesară pentru a discerne. Dar domnul Mircea Geoană?

 
20 nov.

          

 

        

 

Posted in Politica | Comentarii oprite

Inca un scenariu

Posted by ionea on 12 noiembrie 2007

 

 

 

46

Încă un
scenariu

 

 
        Scandalul
din Italia se amplifică. Presa, dar şi primarul Romei , şi domnul Romano Prodi
alimentează ura colectivă faţă de români, iar ziarul „Ziua” crede că în spatele
acestei uriaşe manipulări stă KGB-ul, deoarece primarul Romei este un comunist
notoriu, deci este în solda Kremlinului. Eu cred că mai degrabă serviciile
secrete din România au conceput şi pus în scenă toată povestea şi iată pe ce mă
bazez:

        Serviciile
noastre secrete trebuie să ştie ce se întâmplă cu românii aflaţi peste graniţă.
Guvernul trebuie informat, pentru a preveni o situaţie cum este cea din Italia.
M-am îngrozit când am aflat câte mii de miliarde de lei din buget sunt tocate
de „servicii”. Din atâţia bani, nu se poate să nu angajeze nişte ofiţeri
acoperiţi în mass-media italiene, măcar câţi sunt în mass-media româneşti.
Aceştia au primit ordin să atenueze impactul presupusei crime comise de un
ţigan din România, sau dimpotrivă, să inflameze cât mai mult cazul? Cum a fost
pregătită din punct de vedere informativ vizita domnilor Călin Popescu
Tăriceanu şi Adrian Cioroianu în Italia? Ţin minte că un coleg de facultate,
Gigi Şprinţeroiu, devenit ofiţer de securitate şi apoi chiar directorul
Agerpresului, a venit în Bacău să pregătească vizita lui Nicolae Ceauşescu.
Avea la dispoziţie trei etaje din hotelul „Decebal”, o numeroasă echipă şi
povestea că, atunci când Ceauşescu se apropie de un muncitor şi dă mâna cu el,
ştie şi ce salariu are, câţi copii, chiar ce mănâncă şi unde locuieşte! Eu nu
zic să se organizeze potemkiniade precum se organizau atunci, dar demnitarii
români trebuie protejaţi, mai ales în străinătate şi măcar sub raport
informativ. Cum este posibil ca un ţigan condamnat la puşcărie şi căutat prin
Interpol să aibă în Italia statut de refugiat politic (!!!) şi să poată intra
la o întrunire unde erau cei doi demnitari români, ba chiar să afirme,
insolent, că-l iartă pe domnul ministru de externe pentru cele afirmate? Dar
domnul Adrian Cioroianu, atunci când a vorbit despre un lagăr în deşert, nu s-a
referit la ţigani, ci la infractori, la hoţi şi criminali. Ce fel de
„discriminare” e asta? Păi şi eu vreau să fiu „discriminat” de hoţi şi
criminali! Mi se pare absurd ca statul român să cheltuiască 15 milioane pe lună
cu un deţinut, în timp ce un om cinstit, care munceşte pe brânci, abia câştigă
cinci milioane! Centrul Simon Wiesenthal
cere premierului Călin Popescu Tăriceanu să îl destituie pe ministrul de externe
Adrian Cioroianu. O fi vorba de o fundaţie care apără hoţii şi bandiţii, un fel
de „Criminali din toate ţările, uniţi-vă”? Domnul ministru nu a făcut
discriminare între români şi ţigani, ci între oamenii cinstiţi şi infractori.
Infractorii trebuie să simtă asprimea legii, nu să fie apăraţi de tot felul de
fundaţii, ba chiar statul italian să le acorde şi azil politic , apoi să se
plângă de creşterea criminalităţii. Intimidat, domnul ministru a dat înapoi, şi-a cerut chiar
scuze, deşi nu avea de ce, apoi a participat la o emisiune de la „Realitatea”
unde doi circari şi-au bătut joc de el mai ceva ca ţiganul din Italia! Cel
viclean îşi freca mâinile de bucurie şi striga că este şi el discriminat, i se
aplică „dublu standard” când este condamnat pentru că a făcut-o pe o ziaristă
„ţigancă împuţită”, iar ministrul de externe nu este demis!

         Cine
oare să fie beneficiarul acestui imens scandal? KGB-ul? Cine a dat ordin
„serviciilor” să producă valul de violenţă în Italia, apoi să nu-i protejeze
informativ pe domnii Călin Popescu Tăriceanu şi Adrian Cioroianu în vizita lor
la Roma? Cin-să fie, cin-să fie?…

 
12 nov.

 

Posted in Politica | Comentarii oprite

 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro